Fondarea Uniunii Europene și evoluția tratatelor comunității europene

De ce a fost fondată Uniunea Europeană? Un prim răspuns ar fi dorinţa de pace după un război devastator şi umilitor. Un al doilea răspuns ar fi realizarea importanţei unităţii. O unitate care se va caracteriza printr-o diversitate a culturilor şi a limbilor. Statele europene nu au dorit să renunţe la suveranitatea lor, au vrut să devină un corp comun pentru a nu a mai putea fi călcate în picioare de iureşul istoriei.
Ca orice unitate, UE avea nevoie de un cadru de reglementare oferit de instituţii şi politici europene. De asemenea, pentru a armoniza ceva trebuie să poţi pune împreună anumite elemente separate. Armonizarea Uniunii a fost realizată prin fondarea instituţiilor şi a reglementărilor acestora (structura instituţională a UE este prezentată în Anexa nr. 1). Instituţionalizarea Uniunii Europene este cheia de boltă a construcţiei istorice europene. Început în anul 1957, acest proces a lăsat urme adânci în conştiinţa politică europeană. Dacă la început a fost privită cu reticenţă, acum Uniunea nu poate exista fără instituţii.

CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Vol. 1, Nr. 1, Septembrie 2022, pp.44-58
ISSN 2021 – 8086, ISSN – L 2021 – 8086

Fondarea Uniunii Europene și evoluția tratatelor comunității europene

Sursa puterii în politică

Maxima lui Samuel Gompers, parafrazară adesea ca „Premiază prietenii și pedepsește dușmanii”, se referă la două din cele cinci tipuri de putere recunoscute de psihologii sociali: puterea stimulativă (puterea de a premia) și puterea coercitivă (puterea de a pedepsi). Celelalte trei puteri derivă din acestea.
Puterea legitimității, puterea unui polițist sau a celui care ia decizii, este puterea dată de unei persoane de o autoritate recunoscută pentru a impune standarde comportamentale. Puterea legitimității este similară puterii coercitive prin aceea că o comportare inacceptabilă este pedepsită mai mult sau mai puțin direct.

Sursa puterii în politică

Corupţie – Globalizare – Neocolonialism

Corupţie - Globalizare - NeocolonialismO introducere în conceptele interdependente despre corupţie, globalizare prin instituţiile financiare internaţionale, şi neocolonialism înţeles ca exploatarea resurselor şi materiilor prime a ţărilor sărace şi în curs de dezvoltare de unele mari corporaţii multinaţionale.

Corupţia este atât o cauză majoră cât şi un rezultat al sărăciei în întreaga lume. Ea apare la toate nivelurile societăţii, de la autorităţile locale şi naţionale, la societatea civilă, sistemul judiciar, întreprinderile mari şi mici, unităţile militare, etc. Corupţie sistemică (sau corupţia endemică) este corupţia, care se datorează în primul rând punctelor slabe ale unei organizaţii sau proces. Aceasta poate fi contrastată la funcţionarii sau agenţii individuali corupţi din cadrul sistemului. Factorii care încurajează corupţia sistemică includ stimulente contradictorii, puteri discreţionare, puteri de monopol, lipsa de transparenţă, salarii mici, şi o cultură a impunităţii. printre actele specifice de corupţie se numără luarea de mită, şantaj, şi deturnarea de fonduri, într-un sistem în care corupţia devine regula mai degrabă decât excepţia.
Neocolonialismului este practica de utilizare a capitalismului, globalizării, şi a forţelor culturale, pentru a controla o ţară, în locul unui control direct militar sau politic. Un astfel de control poate fi economic, cultural, sau lingvistic. Societăţile corporative care aparţin culturii impuse pot pătrunde mult mai uşor pe pieţele din aceste ţări. Astfel, neocolonialismului este rezultatul final al unor interese de afaceri sau geopolitice se obţine prin deformarea culturii ţărilor colonizate.
În urma unei ideologii cunoscut sub numele de neoliberalism, şi răspândită de instituţii financiare similare, cunoscută sub numele de „Consensul de la Washington”, au fost impuse politici de ajustare structurală pentru a se asigura de rambursarea datoriilor şi restructurarea economică. Dar, în realitate s-a cerut ţărilor sărace să-şi reducă cheltuielile cu sănătatea, educaţia şi dezvoltarea, făcându-se o prioritate din rambursarea datoriilor şi a altor politici economice favorizante pentru ţările dezvoltate.Practic, FMI şi Banca Mondială au cerut ţărilor sărace să reducă nivelul de trai al populaţiei.
Corupţia, crimele de stat corporativ, şi crima organizată, sunt oricum considerate atât crime internaţionale cât şi crime de stat la nivel naţional. În cele mai multe cazuri crima de stat este considerată ca aplicabilă atunci când statul se implică direct în secretomania excesivă şi acoperirea unor activităţi ilegale, dezinformarea, şi o evidenţă financiară superficială sau chiar incorectă (care încurajează evaziunea fiscală în cazul unora din oficialii guvernamentali), reflectănd adesea interesele doar a anumitor clase sociale şi interese de grup, şi încălcând astfel drepturile omului.
Corupţia presupune cel puţin o persoană care corupe, una coruptă, şi o masă mare de păgubiţi inerţi. Vina este a tuturor!

CUPRINS:

Globalizarea
– Organizarea globală a afacerilor
– Comerţul internaţional
– – Acordurile comerciale, blocuri economice şi zone comerciale speciale
– Paradisurile fiscale
– Guvernarea mondială
– Mişcări anti-globalizare
– – Ideologii şi cauze
– – – Opoziţia faţă de instituţiile financiare internaţionale şi corporaţiilor transnaţionale
Colonialism
– Definiţii
– Tipuri de colonialism
– Evoluţia socio-culturală
– Consideraţii despre colonialism
– – Universalism
– – Colonialismul şi geografia
– – Colonialism şi imperialism
– – Vederea marxistă a colonialismului
– – Liberalism, capitalism şi colonialism
– – Gândiri ştiinţifice despre colonialism, rasă şi gen
– – Post-colonialismul
Neocolonialism
– Dominanţa economică
– – Teoria dependenţei
– – Războiul Rece
– – Corporaţii multinaţionale
– – Fondul Monetar Internaţional
Corporaţii multinaţionale
– Dreptul internaţional privat
– Corporaţii transnaţionale
– Critici ale multinaţionalelor
– Crime corporative
– – Persoană juridică
– – Politica de punere în aplicare
– Paradisuri fiscale
– – Clasificarea
– – Metode de inginerie financiară
– – – Rezidenţa personală
– – – Rezidenţa corporativă
– – – Folosirea activelor
– – – Comerţul şi alte afaceri
– – – Intermediari financiari
– – – Acţiuni anonime şi la purtător
– – – Controlul banilor şi al schimbului valutar
– Mişcări anti-corporatiste
– – Noua media digitală
– – Creşterea globalizării anti-corporatiste
– – Ajutorul tehnologiei
– – Tehnologie şi politici culturale
Instituţiile financiare internaţionale şi ajustarea structurală
– Fondul Monetar Internaţional
– – Critici ale Fondului Monetar Internaţional
– Condiţiile impuse ţărilor îndatorate
– Exportul de resurse şi materii prime din ţările sărace
Corupţia
– Nivele de corupţie
– – Corupţia minoră
– – Marea corupţie
– – Corupţia sistemică
– Corupţia în diferite sectoare
– – Sectorul guvernamental/public
– – Corupţia politică
– – Corupţia în poliţie
– – Corupţia judiciară
– – Corupţia indicatelor
– Metode de corupţie
– – Mita
– – Delapidarea, furtul şi frauda
– – Extorcare de fonduri şi şantaj
– Tipuri de câştiguri din corupţie
– – Abuzul de putere decizională
– – Favoritismul, nepotismul şi clientelismul
– Prevenirea corupţiei
– Programe anticorupţie
– Corupţia legală
– Corupţia politică
– – Efecte ale corupţiei politice
– – – Efecte asupra politicii, administraţiei, şi instituţiilor
– – – Efectele economice
– – – Efecte asupra mediului şi sociale
– – – Efecte asupra ajutoarelor umanitare
– Corupţia legală
– Delictul de iniţiat (Insider trading)
– – Analiza de securitate şi insider trading
– – Uniunea Europeană
Corupţia prin globalizare
– Exploatarea ţărilor sărace prin corupţie
– Complicitatea ţărilor bogate la corupţia din ţările sărace
– Blestemul resurselor naturale: Corupţia
– Globalizare > Corporaţii multinaţionale > Corupţie
– Politici ale FMI şi Băncii Mondiale care încurajează corupţia
Crime de stat
– Încadrări în criminalitatea de stat
– Practici şi riscuri ale criminalităţii de stat
– Securitatea energetică
– – Ameninţări la adresa securităţii energetice
– Recuperarea valorilor
– – Impactul social
– – Descurajarea corupţiei
– – Fezabilitatea curentă
Activism
– Activismul pe Internet
– – Tipuri
– Activismul transformaţional
– Proteste
– – Forme de protest
– – – Demonstraţie publică sau miting politic
– Mişcarea Occupy
– – Mişcarea Indignaţilor şi Satul Democraţiei
– – Sloganul „Noi suntem cei 99%”
– – Scopuri ale Mişcării Occupy
Legislaţie
– LEGE nr.78 din 8 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
– CONVENŢIA NAŢIUNILOR UNITE ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI
– – Legea nr. 365/2004 pentru ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003
Referinţe
Despre autor
– Nicolae Sfetcu
– – De același autor
– – Contact
Editura
– MultiMedia Publishing

Ediția MultiMedia Publishing https://www.telework.ro/ro/e-books/coruptie-globalizare-neocolonialism/

Corupţie – Globalizare – Neocolonialism

Harta politică – Dicţionar explicativ

Harta politică - Dicţionar explicativUn mic ghid despre conceptele politice pentru politicieni şi activişti.

Politica este procesul de luare a deciziilor de către grupuri de oameni. Termenul se aplică guvernelor civile, dar acest proces s-a observat în toate interacţiile între grupurile umane, inclusiv în instituţii corporative, academice şi religioase. Ea constă din „relaţii sociale implicând autoritatea sau puterea” şi se referă la reglementări ale unităţilor politice, şi la metode şi tactici folosite pentru a formula şi aplica politica.
Maxima lui Samuel Gompers, parafrazată adesea ca „Premiază prietenii şi pedepseşte duşmanii”, se referă la două din cele cinci tipuri de putere recunoscute de psihologii sociali: puterea stimulativă (puterea de a premia) şi puterea coercitivă (puterea de a pedepsi). Celelalte trei puteri derivă din acestea.
Puterea legitimităţii, puterea unui poliţist sau a celui care ia decizii, este puterea dată de unei persoane de o autoritate recunoscută pentru a impune standarde comportamentale. Puterea legitimităţii este similară puterii coercitive prin aceea că o comportare inacceptabilă este pedepsită mai mult sau mai puţin direct.
Puterea deciziei este deţinută de persoane în virtutea unor aptitudini sau atitudini. Îndeplinirea dorinţei de a se simţi la fel ca o celebritate sau un erou este premiul pentru obedienţă. Acesta este un exemplu de putere stimulativă în care o persoană se autopremiază.
Puterea expertului derivă din educaţie şi experienţă. De notat că puterea expertului este condiţională circumstanţelor.

CUPRINS:

Politica
– Originea cuvântului ‘Politica’
– Sursa puterii în politică
– – Puterea din punct de vedere pragmatic
– – Autoritatea şi legitimitatea
– – – Autoritatea tradiţională
– – – Autoritatea charismatică
– – – Autoritatea legal-raţională
– – Suveranitatea
Activism
– Activismul pe Internet
– – Tipuri
– Activismul transformaţional
– Dizidenţa
– Grupuri de interese
– – Tipuri de grupuri
– – – Grupuri de profil
– – – Grupuri promoţionale sau cu scop unic
– – – ‘Pompierii’
– – Beneficii şi stimulente
– Industria activismului
– – Direcţii în industria activismului
– Mişcarea Occupy
– – Mişcarea Indignaţilor şi Satul Democraţiei
– – Sloganul „Noi suntem cei 99%”
– – Scopuri ale Mişcării Occupy
– Organizaţii neguvernamentale
– – Istoria
Politici sincretice
– Exemple de grupuri şi ideologii care pot fi descrise ca sincretice
Alegeri
– Ideologie
– Votarea
– – Procesul de vot
– – De ce să votăm
– – Votarea şi informarea
– – Aspecte religioase
– Parlamentul European
– – Structura Parlamentului European
– Alegerile în Parlamentul European
– – Participarea la vot
– – Sistemul de votare
– – Grupuri politice
Campanii politice
– Alternative la campanii
Comunicarea politică
– Definirea conceptului
– Ameninţarea
– – Ameninţarea în politică
– Propaganda
Conspiraţii
Corupţia politică
Cultura politică
– Definiţii
– Anarhismul şi arta
Filozofia politică
– Guvernarea mondială
Geografia politică
– Geopolitica
Neocolonialism
Guvernarea
– Paşapoarte biometrice
Ideologii politice
– Democraţia creştină
– Democraţia directă
– – Mişcări contemporane pentru democraţia directă
– – Evoluţia democraţiei directe
– – – Democraţia ateniană
– – – Republica romană
– – – Elveţia
– – – Statele Unite
– – – Democraţia electronică
– – Trilema reformei democratice
– Democraţia liberală
– Democraţia socială
– – Amplasări în spectrul politic
– – Internaţionala Socialistă
– Liberalism
– – Liberalismul modern
Istoria politică
Justiţia
– Conceptul de justiţie
Media politică
Parapolitica
Parlamentul
Partide politice
Politica în România
Politici europene
– Uniunea Europeană
Preocupări în politică
– Politica ecologică
– Securitatea energetică
– – Ameninţări la adresa securităţii energetice
– Apărarea antirachetă
Sisteme politice
– Formele de bază ale sistemelor politice
– Forme antropologice ale sistemelor politice
Spectrul politic
– Politici de stânga-dreapta
– Politici autoritare – libertariene
Politologia
Referințe
Despre autor
– Nicolae Sfetcu
– – De același autor
– – Contact
Editura
– MultiMedia Publishing

Ediția MultiMedia Publishing https://www.telework.ro/ro/e-books/harta-politica/

Harta politică – Dicţionar explicativ